N-o
sa incep cu banalitati de genul: in Romania, de 15 ani, n-a cazut nici
un cap de barosan corupt; din cauza asta, Romania a devenit campioana
europeana la coruptie; coruptie care a atins stadiul de...
Sursa: Creme naturale, Mircea Toma, 25 Mai 2005
Noul
ministru al Justitiei, Monica Macovei, s-a trezit pe peronul de Europa
cu un bagaj plin cu magistrati protectori ai coruptiei din perioada
PSD. Pe bilet e scris pretul: dovada ca Romania a devenit eficienta in
combaterea coruptiei. De la bun inceput a fost limpede ca ministrul
raspunde de ceva ce nu poate controla. Iar cu rinocerii blindati din
CSM si cele doua Parchete nici nu exista vreo sansa ca Justitia sa
poata asterne macar 2-3 dosare de mare coruptie la picioarele
comisarilor europeni. Consecinta tehnica este din nou foarte nemilos
definita: in absenta capetelor de corupti, se activeaza clauza de
salvgardare.
N-o
sa incep cu banalitati de genul: in Romania, de 15 ani, n-a cazut nici
un cap de barosan corupt; din cauza asta, Romania a devenit campioana
europeana la coruptie; coruptie care a atins stadiul de „stat captiv“
sau de „coruptie institutionalizata“; ca intr-un guvern care devine
parte a unor grupari mafiote se dau lovituri de dimensiuni comparabile
cu bugetul unui minister (vezi atribuirea prin incredintare directa a
unor contracte de miliarde de euro, sume care acopera „comisioane“ de
peste 50%); ca, in sfarsit, gaurile de ordinul miliardelor de euro se
regasesc in gaurile din nivelul de trai, in cresterea somajului, in
cosul zilnic, in factura de curent. Nimic din toate astea. Doar
invitatia de a reveni la prima propozitie: „n-a cazut nici un cap de
barosan“. Daca ar cadea un cap de ministru corupt, accesul Justitiei la
crima organizata ar fi deschis.
In ce ma priveste, trebuie sa-mi declar un viciu de atitudine:
prezumtia de nevinovatie fata de ultimii guvernanti nu mai opereaza.
Cred cu toata convingerea ca mandatul cuplului Iliescu-Nastase a impins
coruptia la forma ei cea mai structurata si eficienta. Cuplu care, desi
si-a consumat relatia la limita divortului, a fost foarte eficient si
coeziv cand s-a pus problema protectiei fata de actiunea legii. O hora
a mafiotilor care incepe cu insasi croirea legilor in asa fel incat sa
nu cumva sa sifoneze costumele Armani; apoi, pentru paralizarea legii,
Rodica Stanoiu a fost un balaur respectat de toate taberele. Sistemul
Justitiei a fost cladit pe 3 principii: haos, arbitrar si muschi.
Haosul instantelor (paralizate de cantitatea dosarelor, cu judecatori
aflati intr-o eterna culpa); subordonare ierarhica sau anarhica fata de
muschiul guvernantilor si muschiul propriu-zis. Muschi care s-a simtit
in spaima fata de SIPA si in plonjonul de la etaj al procurorului
Panait. Cu un asemenea mecanism, Romania era intr-un echilibru mafiot
perfect.
Numai inconsecventa guvernarii, care a optat schizofrenetic pentru
intrarea in Europa, a dezechilibrat putin sistemul mafiot. Asa s-a
intamplat ca, spre (neasteptatul) sfarsit al mandatului sau, Nastase sa
fi dezlegat o veriga a lantului, de-au scapat la butoane niste
neaveniti din societatea civila. Concret, atunci, in ultimele luni ale
lui 2004, cele 3 legi care reglementau sistemul Justitiei au fost
sensibil ameliorate. Au fost pastrate, normal, cateva fitile de
securitate. Unul, important, a fost rezerva de cadre: grupul de
rezistenta al famigliei s-a regrupat in Consiliul Superior al
Magistraturii (CSM). Altul a fost consolidarea rolului de paznici
credinciosi ai mafiei al celor doua Parchete. Doi sefi de incredere,
sefi de vigilenta carora, in virtutea principiului subordonarii
ierarhice, n-a scapat in instante nici un dosar cu adevarat mare;
varful performantei a fost cazul RAFO-Iacobov, un pisc inalt ca Tampa
sub Bucegi. Pe Fagarasii Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea sau Adrian
Nastase nici nu se pune problema sa se cocoate vreuna dintre cele doua
santinele: Ilie Botos si Ioan Amarie. Doi barbati, da, din cei cu ouale
depuse in frigiderul lui Nastase. {i, in sfarsit, ramificatiile de
siguranta din instante – presedintii – instalati de pe vremea Rodicai
Stanoiu. Oameni de incredere, cum e, de exemplu, doamna Huza,
presedinta Tribunalului Bucuresti, descrisa de presa ca fiind un
adevarat incubator de coruptie in randul magistratilor.
Cam cu bagajul asta s-a trezit noul ministru al Justitiei, Monica
Macovei, pe peronul de Europa. Pe bilet e scris pretul: dovada ca
Romania a devenit eficienta in combaterea coruptiei. De la bun inceput
a fost limpede ca ministrul raspunde de ceva ce nu poate controla. Iar
cu rinocerii blindati din CSM si cele 2 Parchete nici nu exista vreo
sansa ca Justitia sa poata asterne macar 2-3 dosare de mare coruptie la
picioarele comisarilor europeni. Consecinta tehnica este din nou foarte
nemilos definita: in absenta capetelor de corupti, se activeaza clauza
de salvgardare. O perspectiva cu atat mai excitanta cu cat, dupa
Romania si Bulgaria, probabil ca extinderea Uniunii va intra intr-o
lunga pauza. Vorbim, asadar, despre ultimul vagon al ultimului tren.
Cum te simti privind un mecanism care ticaie fatal si asupra caruia nu
ai cum sa intervii? Pai, te hotarasti sa intervii. O operatie delicata,
odata ce societatea civila militase si aproape reusise sa restranga
rolul ministrului Justitiei in controlul Justitiei. Aici se aplica
dureroasa sintagma a „imixtiunii politice“ in actul Justitiei. Cum,
deci, sa intervii, fara sa te amesteci? Mai ales ca exista un
precedent: la venirea CDR la putere, ministrul Justitiei de atunci,
Valeriu Stoica, a modificat legea pentru a-si crea posibilitatea
schimbarii procurorului general. Schimbarea nu a adus nimic nou, in
schimb, de mecanism a profitat PSD-ul cand l-a instalat la conducerea
Parchetului General, in 2000, pe celebrul Joita Tanase. E o provocare
paradoxala la care ministerul a raspuns prin proiectele de modificare a
celor 3 legi ale sistemului judiciar.
Modificarile propuse inseamna, in intentia Monicai Macovei,
introducerea a doua principii: principiul eficientei actului de
Justitie si principiul responsabilitatii pentru actul deJustitie.
|ntr-o sintagma concentrata, se asigura magistratilor independenta cu
responsabilitate. Sa trecem in revista cateva modificari dintre cele
care dor mai tare:
– Sefii de instante si Parchete vor da concurs pe posturi (azi, ei sunt
numiti de CSM pe baza CV-urilor) – concursul va viza cunostinte de
management.
– Procurorii generali ai Romaniei si adjunctii lor sunt numiti pentru
un mandat de 3 ani, de presedintele Romaniei, la propunerea ministrului
Justitiei, cu avizul CSM – asta-i subiectul cel mai fierbinte. Situatii
similare sunt regasite in Danemarca, Finlanda, Suedia, Germania,
Spania, Portugalia, Polonia, Cehia, Estonia, Slovenia, toate tari
membre ale UE.
– Revocarea procurorilor generali ai Romaniei urmeaza aceeasi
procedura; asta inlocuieste cea mai mare aberatie din legea existenta:
revocarea procurorilor generali din functie nu se poate face, acum,
decat disciplinar; iar diagnosticul de indisciplina nu poate fi pus
decat de un colegiu condus invariabil de un procuror general; legea
noua introduce, pe langa criteriul disciplinar, si pe cel al
eficientei; legiuitorul promite o descriere detaliata a criteriilor
eficientei; pentru ceilalti procurori, CSM-ul e tatic, dar tot in baza
unor criterii de eficienta.
– Si, ca sa chiar explodeze tara, procurorii primesc dreptul sa denunte
abuzurile comise de superiori la CSM sau direct in instanta de
judecata; aceasta prevedere pune capat blocarii istorice a dosarelor de
mare coruptie in fisetele procurorilor generali. Mai ales ca se extinde
distributia aleatorie a dosarelor si asupra Parchetelor.
– Un articol sanitar prevede igienizarea CSM de incompatibili: marii
rechini de salarii trebuie sa aleaga daca raman in CSM sau presedinti
de instante (mai mult de jumatate dintre membrii CSM sunt in situatia
tip Huza: lacoma doamna incaseaza salariul de magistrat si
indemnizatiile de presedinte de instanta si de membru CSM, de te miri
cand mai are timp lumea sa o acuze ca fura).
– Toti magistratii trebuie sa-si declare conflictele de interese, ba
trebuie sa-si aduca aminte si daca au colaborat cu Securitatea; nasol,
se interzice explicit apartenenta la partide politice.
– Conditia de vechime pentru promovari si functii de conducere a fost
modificata drastic pentru a permite tinerilor magistrati sa acceada in
structurile de decizie. La |nalta Curte s-a redus de la 18 ani la 10
ani (cat sa nu mai fie conditie sa fi fost judecator pe vremea lui
Ceausescu), iar la instantele inferioare, in ordine, de la 15 la 8, de
la 12 la 6 si de la 8 la 4 ani.
– Varsta de pensionare se reduce si ea: privilegiul de a „lucra dosare“
si dupa 70 de ani va fi inlocuit cu cel de a depana amintiri nepotilor
incepand cu varsta de 58 ani, pentru femei, si 62 pentru barbati, adica
asa cum este pentru majoritatea poporului. Mai mult, ramanerea in
functie dupa varsta de pensionare devine imposibila (la fel si stocarea
pensiei alaturi de indemnizatia de magistrat) – huideo, se golesc,
frate, |nalta Curte si Curtea Constitutionalaaaa.
– (o lista mai generoasa a modificarilor gasiti la www.just.ro)
Ministrul Justitiei propune, asadar, o revolutie a sistemului
Justitiei, iar revolutiile, in general, presupun ciocniri sangeroase.
Principalele forte azvarlite in lupta de reactiune au fost, destul de
transparent, cei direct vizati: membri ai CSM care nu vor sa cedeze
nici controlul, nici avantajele, nici pozitia; legea ii elimina din
start pe cativa, altii trebuie sa renunte la sefia din instante; sefii
de instante nu concep sa dea concurs pentru promovare.
Lupta s-a dus pe doua planuri: boicot tehnic si acuzatii politice.
Boicotul a insemnat trasul de timp. Presedintele CSM, dl Dan Lupascu,
stie foarte bine ca daca proiectele de legi nu apuca sa treaca iute, nu
ramane timp pentru implementare; de altfel, strategia a inregistrat
deja un succes: in strategia ministerului, termenul pentru trecerea
noilor legi era luna aprilie; dead line-ul cel aprig este, insa, luna
septembrie, cand vin europenii pentru evaluare. |n prezent, presedintii
de instante au convocat adunarile generale; modelul Huza ramane
exemplar: magistratii din Tribunalul Bucuresti au fost obligati sa
voteze la pachet daca sunt sau nu de acord cu toate modificarile;
cativa au scapat cu fuga. |n paralel, ministerul a organizat intalniri
directe cu magistratii; la Iasi, Monica Macovei a infruntat o opozitie
ostila; la Cluj, Oradea, Satu Mare, ministrul sau reprezentantii sai au
castigat sustinatori. Ce mai, atmosfera de campanie electorala. Cateva
ziare au iesit la baioneta contra reformei, altele sunt angajate in
sustinere; pe televiziuni, intalnirea cea mai spectaculoasa a fost la
TVR 1, unde Monica Macovei l-a avut in fata pe Dan Lupascu – CSM-istul
a acuzat lipsa de constitutionalitate a unor modificari, dar nu a
reusit sa indice articolele din Constitutie faultate.
Ei, si, in sfarsit, a iesit si Adrian Nastase la bataie cu o scrisoare
adresata comisarului european pentru justitie Franco Fratini. Problema
lui Nastase ramane faptul ca e Nastase, brand bine cunoscut de europeni
cand e vorba despre independenta Justitiei – nu degeaba au devenit
Justitia si coruptia probeme pentru integrarea Romaniei. Cristian
Diaconescu, fostul ministru al Justitiei, a declarat pentru acest text
ca principial nu poate fi de acord cu interventia ministrului in
numirea procurorilor generali, iar tehnic, nu crede ca sistemul
Justitiei va face fata unui proces de promovare pe baza de concursuri
intr-un timp atat de scurt. Nu a pomenit nimic despre coruptie.
Boicotul va fi rezolvat prin trecerea legilor prin asumarea raspunderii
guvernamentale. Noi trebuie sa ne raspundem daca e bine ca Monica
Macovei va propune viitorii procurori generali. |n locul actualelor
frane. |n ce ma priveste, raspunsul l-am mai dat: pana la problema
principiala, revolutia, atata cata a fost in ‘89, nu s-a incheiat.
Cumva trebuie sa scapam de alde Suculeanu, Piciorus si alti
procuzaurieni. Poate reusim la incercarea asta. Alta nu cred sa mai
apucam. |